În colivie

Furca timpului mă toarce,

În fir simplu mă transformă

Şi mă ţese cu răbdare,

Respectând un stil şi-o normă.

Frumuseţea mi-a fost dată

Să-mi deschidă drum uşor,

Însă prinsă-n colivie

N-am putut ca să mai zbor.

Aripile nu m-ajută,

Cântecul pierdut îmi este.

Din tăcerea închisorii

Îmi citesc trista poveste.

Spre seninul cerului

Tot privesc hipnotizată.

Ochii mei îmi oglindesc

Libertatea de-altădată.

Furca vieţii-mi împleteşte

Pe la tâmple fire albe.

Sper să zbor spre nemurire

Îmbrăcată-n haine dalbe.

Bucureşti : 02.05.2009

***