Esti parfumul iubirii mele

Spuneam odată că mă simt o floare

Şi-n timp, în multe flori m-am întrupat:

În roşu mac, în crizantemă albă

În crinul înflorit pe înserat.

Din albe şi fragile lăcrămioare

Mi-am construit cetate pe pământ,

Iar galbenul mănunchi de sânziene

Mi-a devenit cunună-ntr-un cuvânt.

Dar dintre toate florile prin care

Mi-am împlinit destinul pregătit

De una singură uitam tot timpul,

Deşi în vise ea mi-a înflorit.

Acum am devenit a ei grădină

Şi-s soare, vânt şi apă pentru ea,

Ţărână-i sunt în care rădăcina

I se-adânceşte, să o simt a mea!

În visul de copil era albastră

Şi o vedeam  - salvare din infern.

Minunea ei e-n mine înflorită

Şi va rămâne-n inimă etern!

Iar tu îmi eşti parfum al florii mele

Pe care genţiană o numeam.

Acum, când te inspir, îi spun Iubire!

Şi este chiar aşa cum o visam!

Bucuresti : 30.12.2009

***