Înot disperată-n oceanul de lacrimi,
Pierdută şi fără speranţa salvării.
Şi simt cum de inimă sunt trasă în jos
În
lanţul legat de piatra durerii.
Spre cine să strig să mă scoată la mal?
În hău mă afund şi nimeni nu ştie.
Furtuna şi norii din sufletul meu
M-ajută să uit că încă sunt vie.
Am totul în faţă şi totuşi nimic.
Amarul pelin îmi îneacă avutul.
Pustiul din mine mă-mbracă deplin
Şi îi aştept resemnată sărutul.
Curând voi scăpa de arsura din piept
Şi-mi voi aminti că odată zburam.
Din visele vechi voi culege aripi
Cu care, fecioară fiind, mă-nălţam.
Curând voi trece hotarul durerii.
Prinţesă frumoasă
printre stele voi fi.
Voi rătăci către tronul pe care
În eternitate, singură, voi adormi.
Bucureşti : 27.05.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)