Trecutul şi Prezentul

O stranie lumină mă-nconjoară

Un zgomot surd planează pe pământ.

Ce timp îmi spune azi povestea

Trecutelor dureri? Şi-n ce cuvânt?

E versul trist în lacrimi înecat?

E resemnarea stinsă, neştiută?

Este stindardul vrednicei revolte

Din neputinţa mea şi-a lor născută?

E strigătul cumplit de disperare?

E acceptare simplă şi cuminte?

Cu ce cuvinte să-mi justific existenţa

Când iar încerc să îmi aduc aminte?

Trecutul meu vorbeşte pentru mine,

Dar nu mai este nimeni să-l asculte.

Cuvântul lui e îmbrăcat în haina

Regretelor, suspinelor prea multe.

Doar el, trecutul, îşi exprimă slova.

Prezentul doar priveşte spectator

Fără să ştie cât de multe pierde.

Dar ce contează?  E nemuritor!

Prezentul veşnic va privi în toate:

În urmă sau ‘nainte, ochi iscoditor.

Şi nu va şti că astfel se transformă

În timp trecut sau... poate-n viitor.

Bucureşti : 28.05.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu