Aş vrea

Sunt încordată şi mi-e frică.
Încremenită-mi ţin suflarea
Şi simt că timpul îmi va stinge
Lumânarea.

În teamă am trăit o viaţă
Şi-n somn coşmaruri am primit,
Ne’nţelegând deloc pedeapsa
Ce-am simţit.

Ciulesc urechile atentă
Să simt pericolul apropiat,
Iar mâinile-mi frământ întruna.
Neîncetat.

Puternic inima îmi bate
Şi-n ape reci mă trec fiori,
Genunchii-mi tremură de groază
Adeseori.

Aş vrea să plec de-aici! Departe!
Aş vrea să scap de-acest calvar,
Să mă topesc în invizibil,
În imaterial.

În raze de lumină calde
Aş vrea să mă dizolv pierdută,
Să îmi dispară pe vecie
Durerea-mi mută.

Blândeţea astrelor aş vrea-o,
Tăcerea lor nemuritoare,
Să simt primind din cer Iubirea
Vindecătoare.

În univers, printre planete,
M-aş arunca în infinit
Şi aş uita că-n suflet tare
M-ai lovit.

Aş râde iarăşi fericită,
Speranţa m-ar înveşmânta,
Tandreţea mângâierii Tale
M-ar binecuvânta.

Aş fi din nou cutezătoare
Şi iar m-aş avânta pe drum,
Cuvântul Tău din nou l-aş crede.
Oricum.

Iubirea-n piept mi-ar înflori
Şi-n clinchete de clopoţei
Mi-ar străluci din nou în ochi
Scântei!

Bucureşti : 17.04.2009

***