Şoaptele mele

Cu şoaptele mele, iubire, m-apropii de tine mereu,

Prin ele îţi dau fumuseţea ascunsă în sufletul meu,

Din ele îţi fac amintire în care căldura să ai

Când ploaia şi vântul de-afară doar lacrimi îţi cer să le dai.

Cu şoaptele mele, iubire, te-ating cu tandreţe şi dor,

Prin ele mă simţi lângă tine, tu, suflete drag, visător,

Prin ele ţi-aduc bucurie, cu ele te-aştept iar în prag

Când clipa de dragoste vine cu toate-ale ei în şirag.

Cu şoaptele mele, iubire, te-nvăţ fericit să devii,

Ţi-arăt cum să zbori spre înalturi, în vise frumoase să fii,

Din ele-mi voi face cărare s-ajung către inima ta

Când porţile toate deschise, ‘n sfârşit, să le trec m-or lăsa.

Bucuresti: 14.03.2010

***