Te recomanzi doar un bătrân, păşind agale printre noi,
Îngândurat de tot ce-acum îţi par doar lipsuri şi nevoi.
Dar Jocul Vieţii nu-i sfârşit, iar Timpul noi ni
l-am creat.
Putem alege să-l uitam. Eternitatea l-a uitat!
Doar ştii că trupul obosit,
bolnav şi slab e trecător,
Că-n el se-adăposteşte blând un suflet cald, nemuritor!
Ştii că din toate câte sunt, vremelnic, astăzi pe pământ
În veşnicie regăsim doar flăcările din Cuvânt!
Chiar dacă iarna o resimţi prea grea pe umeri uneori
Poţi să-nfloreşti în primăveri iubind parfumul unei flori,
Poţi zâmbet de copil să fii, pe ceruri zmee înălţând,
Sau aripi albe să deschizi şi-n vise să porneşti zburând!
Albumul tău cu amintiri e-nţelepciune în cuvânt,
Primită simplu şi curat o viaţă-ntreagă pe pământ.
Comoara anilor ce-ai strâns în farmec alb o răspândeşti
Şi-n fiecare giuvaer ce mi-l oferi te împlineşti.
Îţi mulţumesc, copil frumos, bătrâne drag şi înţelept,
Bărbat iubit, de viaţă nins, profesor exigent, dar drept,
Stindard al versului cântat, fântână vie cu licori,
Rătăcitor prin
infinit, mereu îndrăgostit de flori!
Îţi mulţumesc, tinere prinţ ascuns în albul grizonat,
Fermecător descânt de dor din strălucirea Lunii
dat,
Curaj de zbor înaripat din albul ţipăt de cocori,
Om de zăpadă fericit, topit în rouă pentru flori!
Bucuresti: 15.03.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)