Să ştii că nu e prea târziu

Să ştii că nu e prea târziu să laşi iubirea să-ţi zâmbească

Chiar dacă simţi că peste zi eşti trist, tăcut sau obosit.

Un zâmbet cald din flori de crin în suflet poate să-nflorească

Dacă doreşti să fii, prin el,  atins, iubit şi fericit.

Să ştii că nu e prea târziu să simţi că dragostea nu moare

Nici când cuvintele ating dureri prin răni ce n-au trecut.

Ea este-n mine-acum! O ştiu! Tu crezi că este trecătoare?

De ce priveşti către sfârşit când eşti abia la început?

Când vei afla că timpul tău prin care îţi măsuri iubirea

Te-a păcălit în mersul său, furându-te din clipa mea,

Îţi vei dori să simţi, din nou, parfumul meu şi amintirea,

Dar, negăsindu-mă atunci, trecutul tău te va durea.

Abia atunci va fi târziu! Voi fi doar floarea înflorită

Printre tăcerile din vis în care n-ai ştiut să stai.

Din pumnul tău îţi voi zâmbi, dintr-o petală ofilită,

Ce-ai rupt-o-n grabă, lăcrimând, când lângă tine mă aveai.

Bucureşti : 08.02.2010

***