Fiorul în care lacrimi se topesc

Citesc acum cuvântul tău şi-aş vrea să ştii ce e în mine,

Aş vrea să ştii că tot ce spui e jar aprins pe-obrazul meu,

Să ştii că gândurile tale nu sunt doar simplele cortine

Peste povestea unei clipe în care-am să te-aştept mereu.

Voi fi aici când vei dori un strop de dragoste curată

Şi-oricând vei vrea să-ţi fiu în ochi, nu lacrimă, ci dor nestins,

Când vei simţi adânc absenţa parfumului de albă fată -

Un crin frumos stând la fereastra unde-o lumină s-a aprins.

A nins din nou peste oraş... şi-a nins prea mult şi peste mine...

Din depărtarea dintre noi culeg doar vise şi tăceri.

Mi-e dor de-a stelelor sclipire sub care nu ştiam suspine,

Mi-e dor de clipa mea cu tine, chiar dacă-i fără mângâieri.

Aievea nu voi fi nicicând în braţul tău care mă cheamă,

Dar pot să fiu acel fior în care lacrimi se topesc.

Te pot primi cu-nfrigurare acolo unde nici o teamă

Nu te alungă - în lumina ce o aprind când te zăresc.

Bucureşti : 08.02.2010

***