La mine-n taină te invit

Castelul meu s-a prăbuşit şi-acum trăiesc într-o ruină.

Doar gratiile mi-au rămas prin catacombe stăvilar.

Am lacăte prea mari în jur, nu pot să ies spre-a ta lumină,

Doar o zăresc în depărtări cum mă-nconjoară circular.

Însă am flori în jurul meu din primăvară înflorite,

Din sufletul ce ţi-a trimis parfum de crin nestăvilit.

Dulce nectar am pregătit printre ferestre zăbrelite

Şi-n fine armonii de dor la mine-n taină te invit.

Chiar dacă nu mai am balcon şi nici ieşirea nu se vede

Aici iubirea mi-a rămas, este prezentă-n amintiri.

Trimite-ţi sufletul cu drag, el mă va şti şi mă va crede.

El îţi va spune cât de mult se vrea prin albele zidiri.

Oricât de-nchisă par a fi, mă-nalţ din inimă spre stele

Şi-apoi lumina ta o vreau şi-o caut, dulce răsărit...

Adun din sărutări buchet... le simt fierbinţi, ca ale mele...

Iar şoaptele ce le-nsoţesc îmi spun cât eşti de fericit!

Bucuresti: 11.04.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu