Perechea lui, Femeia

Demult, demult, la început de lume,

Când Dumnezeu pe Om l-a desenat,

I-a dat din toate numai cele bune

Şi-apoi într-un Bărbat l-a întrupat.

Dar, din Singurătatea Lui Totală,

A resimţit singurătatea lui.

Şi-a început desen pe-o altă coală

Să-i faca o pereche Omului.

Din truda Lui nu reuşea, se pare,

Să creioneze un alt chip perfect

Şi, dintr-o coastă-aleasă la-ntâmplare

Din primul Om, a scris un alt proiect.

Creaţia Divină, minunată,

I-a fost de-atunci Bărbatului mereu

Pereche sfântă, veşnic căutată,

Final de drum ’nainte de-a fi Zeu.

I-a fost chemare dulce şi-mplinire,

I-a fost durere-n piept când i-a lipsit,

I-a fost cărare spre desăvârşire

Şi doar prin ea Lumina şi-a primit.

Au fost meniţi de Dumnezeu să fie

Doar împreună Unul neştirbit,

Prin ea, Femeia, el, Bărbatul, ştie

Că e întreg, iubit şi fericit!

Bucuresti: 11.04.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu