Încerci să mă răneşti?

E-n crâncenare-n tonul cu care îmi vorbeşti

Sau e-o durere oarbă şi greu de stăpânit?

Sunt multe nopţi în care, prin lacrimile mele,

Te-am aşteptat alături, iar tu nu ai venit.

Încerci să mă răneşti cu vorbele pumnale

Şi vrei să ştii cum frica îmi intră iar prin os?

Sunt gata să primesc pedeapsa şi finalul

De crezi că locul meu e-n iadul păcătos.

Eu am trimis spre tine iubirea inocentă.

Am pus în ea şi roua şi soarele din zori.

Din gândul meu plecat-au pe aripe de îngeri

Parfumul meu de vise, cu el să te-nfăşori.

În vis am pus tăcerea trimisă către tine,

În ea mi-am scris cuvântul ce simte lipsa ta,

Cu ea mi-am stins durerea singurătăţii mele,

Doar ea îmi ştie dorul... doar ea mă va ierta.

Tu ai văzut doar vântul ce-a risipit iubirea

Şi doar strigoii care mi-au apărut pe drum.

Eu văd în fiecare un înger ce-mi arată

Scânteia ce e-n mine ‘nainte de-a fi scrum.

Acum aştept cuvântul acela de iubire

Pe care-atât de tandru îl ştii mereu rosti,

Să fie pentru mine balsamul peste rana

Ce azi mi-ai adâncit-o în loc de-a mi-o iubi.

Bucureşti : 07.01.2010

***