Unde suntem?

Unde suntem? În noapte? Cum bate vântu-n noi!

Ce pânze se mai umflă-n catargele pierdute?

Corăbiile noastre plutesc iar în derivă,

Prin hăul neputinţei par astăzi dispărute.

Suntem uitaţi pe malul ce iarăşi se sfărâmă?

Ce mai contează malul când suntem amândoi?

Te rog, ia-mă de mână, căldura mea primeşte-o,

Tăcerea mea ascult-o... vorbeşte despre noi.

În ea e mângâierea ce blând ţi-o las pe tâmple

Când peste ochi adie fuioare mici de vânt,

Tăcerea mea-i sărutul prin picături de ploaie,

Scântei de stele ude căzute pe pământ.

Ascultă clipa asta cum tremură-n cuvinte

Şi lasă timpul care va trece peste ea.

E-un vis... măcar pe-acesta primeşte-l de la mine,

E visul de iubire ce l-am dorit visa.

Bucureşti : 07.01.2010

***