Focul Iubirii Eterne din Inima Sa

Dupa cum ştiţi, Apa cunoaşte cele trei stări de agregare: solidă (gheaţa), lichidă (apa) si gazoasă (vapori). Din starea ei lichidă apa se transformă în oricare din celelalte două stări numai sub influenţa unor factori termici: gerul sau focul (Frica sau Iubirea).

Cel mai fascinant şi magic moment al transformării apei mi se pare  acela în care ea trece din starea de apa in starea de vapori. Este momentul în care ea clocoteşte.

V-aţi uitat vreodată atenţi la apa care clocoteşte?

Cât de mult se zvârcoleşte în chinul acela, cât de furioasă este, cum se umflă uneori deasupra şi cum este trasă alteori de ea însăşi în miezul lichidului înfierbântat, cum aruncă în toate direcţiile cu stropi fierbinţi, cum se risipeşte, se precipită înainte sau se ascunde, cum bolboroseşte disperată ca-n durerile facerii!

Focul care arde continuu dedesubt o chinuie cumplit, o obligă, o zdrenţuieşte dintr-un lichid aparent întreg, compact, în molecule separate de apă care încearcă să se elibereze, parcă ştiind că există calea aceasta, parcă simţind că există un sfârşit care le va aduce liniştea, pacea...

Probabil că omenirea se află acum în această fază în care ea clocoteşte frenetic.

O parte din suflete începe să se desprindă uşor de marea masă lichidă, iar ele devin vapori frumoşi şi luminoşi plutind încă deasupra, vizibili un timp, după care se integrează complet în Respiraţia Universului.

O altă parte din omenire freamătă la suprafaţă, primind continuu impulsuri fierbinţi de la flăcările care ard lumea, care o purifica şi îi determina transfomarea.

Mulţi sunt încă în partea de jos a cazanului cu apă. Sunt căldicei, încă nu clocotesc, dar sunt cei mai aproape de focul acela care nu se lasă, care pârjoleşte, care răscoleşte, care împinge în sus moleculele de apă şi de suflete, care le obligă să descopere că dincolo de suprafaţa clocotitoare pot fi şi ei vapori eliberaţi.

Ceea ce cred ca ar trebui reţinut este ca procesul este extrem de simplu şi se desfaşoară în întreaga masă a lichidului, deodată, moleculele fiind inseparabile unele de altele în acest Timp.

Chiar dacă fiecare moleculă de apă trece individual şi treptat prin toate etapele transformării, totuşi această transformare se desfăşoară în strânsă legătură şi totală dependenţă de moleculele Întregului. Fiecare în parte primeşte impusul de la cele care vin de jos, din preajma focului şi simte fierbinţeala zvârcolirilor. Primeşte căldura şi o oferă celorlalte molecule din jurul ei, iar schimbul acesta le înalţă încet-încet tot mai sus spre suprafaţa cazanului.

Pe masura ce se apropie de finalul călătoriei starea apei se precipita din ce în ce mai mult atât în manifestare exterioara cât şi zbucium interior.

Astfel, pe rând şi împreună, moleculele de apă clocotită ajung la hotarul Tărâmului Necunoscut, reuşind până aici să devină independente, suverane.

În momentul critic, trecerea în starea de vapori o vor face în mod individual!

Se vor regăsi şi reuni din nou „dincolo” în aburul acela luminos, unde  vaporii plutesc încă fierbinţi deasupra cazanului, aşteptându-i pe cei ce vin imediat din urmă.

Treptat, în grupuri reunite, tot mereu împreună, se vor reintegra în Răsuflarea Universului.

Iar Universul va plânge de bucuria revederii, iar lacrimile Lui vor curge din nou în cazanul Inimii Sale unde povestea reîncepe şi se sfârşeşte întotdeauna frumos, într-un Joc Etern, căci focul Iubirii Sale este veşnic.

Eu am scăpat de chinul îndurat în proximitatea limbilor de foc.

Acum sunt împinsă în sus de alte molecule încă pârjolite.

Sunt cuprinsă de fierbinţeala celor spre care mă îndrept, sunt trasă de cei care sunt deja mai sus, intru în vârtejul acela în care începe să se simta bolboroseala... ştiu că, nu departe, este Hotarul acela.... voi fi curând vapor luminos de suflet.

Mulţumesc moleculelor mele dragi şi clocotitoare de lumină care sunt acum alături de mine, celor care mă cheamă de sus şi mă ajută să mă înalţ, precum şi acelora care au devenit vapori luminoşi şi care încă ne aşteaptă să ne înălţăm şi noi alături de ei.

Totodată, le mulţumesc şi acelora care, din păcate, simt încă focul în  tălpi... Ştiu cum e....să avem grijă şi de ei pentru că şi de la ei primim impulsuri care ne ajută să urcăm... am fost ca ei, vor fi ca noi... Toţi vom fi vapori de Iubire pură ridicaţi din Inima Lui în Lumina Lui.

Bucuresti: 04.03.2010

***