Dor de dragoste

Când sufletele noastre două s-au întâlnit târziu, în noapte,

În ele-a tresărit iubirea prin care-aproape s-au chemat.

Şi-au împletit, urcând spre ceruri, spirală vie de lumină

Şi-n dor de dragoste fierbinte s-au sărutat, s-au mângâiat.

Ne-a fost alături universul îmbrăţisându-ne-n tăcere,

Mătăsuri înstelate Cerul a coborât peste noi doi,

Ne-am dăruit total iubirii prin adiere de cuvinte

Şi-n focul sufletelor noastre simţeam cum ardem amândoi.

În energia-aceea dulce în care ne-am iubit o clipă

Am pus trandreţea unor vise scăpate dincolo de zid.

Sărutul tău e încă-n mine, căldura lui o port pe gene,

Iar mângâierile dorite le simt când ochii îi închid.

Ştiu, tot ce ai adânc, în suflet, este păstrat doar pentru mine,

Iar inima ce-o ai în piept este a mea, o ştiu acum.

Tot timpul ăsta care trece şi toată-această depărtare

Nu va putea nicicând să şteargă ce-i între noi, o ştii. Nicicum.

Bucureşti : 16.02.2010

***