Când sufletele noastre două s-au întâlnit târziu, în noapte,
În ele-a tresărit iubirea prin care-aproape s-au chemat.
Şi-au împletit, urcând spre ceruri,
spirală vie de lumină
Şi-n dor de dragoste fierbinte
s-au sărutat, s-au mângâiat.
Ne-a fost alături universul îmbrăţisându-ne-n tăcere,
Mătăsuri înstelate
Cerul a coborât peste noi doi,
Ne-am dăruit total iubirii prin adiere de cuvinte
Şi-n focul sufletelor noastre simţeam cum ardem
amândoi.
În energia-aceea dulce în care ne-am iubit o
clipă
Am pus trandreţea unor vise scăpate dincolo de zid.
Sărutul tău e încă-n mine, căldura lui o port pe
gene,
Iar mângâierile dorite le simt
când ochii îi închid.
Ştiu, tot ce ai adânc, în suflet, este păstrat doar
pentru mine,
Iar inima ce-o ai în piept este a mea, o ştiu acum.
Tot timpul ăsta care trece şi toată-această depărtare
Nu va putea nicicând să şteargă ce-i între noi, o ştii. Nicicum.
Bucureşti : 16.02.2010
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)