Destin de zeiţă

Din albul destin de zeiţă rămas-am cu-n dor de iubire,

Îl simt cum se-apropie-n valuri, dar, temătoare, eu fug.

Când sufletul meu de fecioară salvat e-n a lunii sclipire

Prin lacrimi de stele îşi plânge ursita ce-l arde pe rug.

Nu ştiu de ce îmi e teamă, mă lupt doar cu umbrele mele,

Le-atac disperată cu arcul să-mi apăr tărâm neatins,

Arunc cu săgeţi otrăvite, mă-nchid în pierdute castele,

Pornesc vânătoarea în care doar sufletul meu e învins.

O simplă iluzie-i lupta! - îmi spun ochi albaştri de zână,

Iar inima mea de zeiţă se pierde-n păduri, alergând.

Îmi caut Iubirea prin munţii ce mă recunosc ca stăpână,

În ei e ascunsă, în suflet rănit, hăituit, lăcrimând.

Sunt încă Selena, căci noaptea mi-e, încă, tărâmul de vise.

Diana mă simt, căci în mine-i fecioara ce-i de neatins.

Dar nu mai fac sânge să curgă pe drumuri demult interzise.

Statuie, prea rece odată, în flăcări de dor m-am aprins.

Săgeţile mele-otrăvite uitate-s în tolba cea veche,

Iar rănile toate din urmă în inima mea, azi, le-am strâns.

Balsamul iubirii se scurge prin mâinile mele, pereche,

Iar buzele mele se-adapă cu lacrimi din ochii ce-au plâns.

Bucureşti : 15.02.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu