Când eşti departe

Când eşti departe toate se schimbă în iluzii

Şi nu mai ştiu pe unde să ies din labirint.

Oglinzile mi-arată aceleaşi vechi confuzii.

Pe unde eşti, Tu, Doamne? Întoarce-te-n Corint!

Te caut printre vetre stricate şi uitate,

De corinteni lăsate, pierdute printre stânci.

Găsesc fără izvoare fântânile... secate...

De soare doar privite-n pereţii lor adânci.

Când eşti departe toate mă înconjoară rece

Şi nu mai ştiu pe unde găsesc al Tău Cuvânt.

Deşertul mă cuprinde, iar oaza o să sece,

Pe unde eşti, Tu, Doamne? Hai, vino pe pământ!

Te caut printre rânduri aflate-ntr-o scrisoare

De Sfântul Pavel prinsă în Sfântul Pergament.

Din templul Afroditei, cea mai frumoasă floare,

Un alt răspuns mi-aduce uitarea în prezent.

Când eşti departe toate m-aruncă în fântână

Şi mă înec în lacrimi ce nu se mai opresc.

Întoarce-Te în mine! Zeiţa mi-e stăpână!

Alung-o, Doamne!  Vino! Pe Tine Te iubesc!

Bucuresti: 11.03.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu