Când eşti departe

Când eşti departe toate se schimbă în iluzii

Şi nu mai ştiu pe unde să ies din labirint.

Oglinzile mi-arată aceleaşi vechi confuzii.

Pe unde eşti, Tu, Doamne? Întoarce-te-n Corint!

Te caut printre vetre stricate şi uitate,

De corinteni lăsate, pierdute printre stânci.

Găsesc fără izvoare fântânile... secate...

De soare doar privite-n pereţii lor adânci.

Când eşti departe toate mă înconjoară rece

Şi nu mai ştiu pe unde găsesc al Tău Cuvânt.

Deşertul mă cuprinde, iar oaza o să sece,

Pe unde eşti, Tu, Doamne? Hai, vino pe pământ!

Te caut printre rânduri aflate-ntr-o scrisoare

De Sfântul Pavel prinsă în Sfântul Pergament.

Din templul Afroditei, cea mai frumoasă floare,

Un alt răspuns mi-aduce uitarea în prezent.

Când eşti departe toate m-aruncă în fântână

Şi mă înec în lacrimi ce nu se mai opresc.

Întoarce-Te în mine! Zeiţa mi-e stăpână!

Alung-o, Doamne!  Vino! Pe Tine Te iubesc!

Bucuresti: 11.03.2010

***