Azi ţi-e foame de iubire
şi la mine te-am poftit!
Doar eu ştiu
ce ai nevoie, trupului ce îi
doreşti.
Ştiu ce
hrană îţi prieşte, ştiu meniul potrivit!
Îţi voi da ce nici cu gândul
să îmi ceri nu îndrăzneşti.
Mai întâi în ochi albaştri plini de
dragoste şi dor,
Printre genele sfioase, tu,
flămând, te vei privi.
Dulcea lacrimă
pe buze de la stele-o vei primi.
Mai apoi îţi
dau sărutul, jar aprins cu gust
de flori,
Să îi
savurezi dulceaţa, inima s-o
potoleşti.
Te va ameţi
o clipă, vei simţi în trup fiori
Şi vei şti că, doar cu unul, nu te saturi când iubeşti.
La desert când
vei ajunge nerăbdarea o vei şti,
Căci
nectarul florii albe numai ţie ţi-l voi da.
Din petale parfumate
Crinul te va ispiti
Şi-ai să te înalţi în ceruri după ce îl vei gusta...
Bucuresti:
24.04.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)