Asfinţitul meu de Soare

Asfinţitul mă îmbracă-ntr-o poveste nesfârşită

Şi îmi păr îmi împleteşte raze roşii de lumină.

Taina lui mă înveleşte, doar în ea mă simt iubită,

Doar în mângâierea-i blândă mă alint ca o felină.

Asfinţitul îmi şopteşte prin culoarea sa aprinsă

Ca departe, sus, departe, dincolo de nori şi stele,

Să mă las purtată-n braţe, de iubirea lui învinsă,

Să îl simt al meu, aievea, ca în dorurile mele.

Asfinţitul meu de Soare răsăritul mi-l promite

Când m-adoarme în tandreţe şi-n cuvinte legănată,

Când sărutul lui usucă lacrimile înflorite

Din privirile albastre de îndrăgostită fată.

Bucuresti: 24.04.2010

***