Te rog, aşteaptă, nu pleca

Te rog, să nu mă-nchizi în colivie.

Am fost deja acolo răstignită.

Am înviat şi-s dincolo de gratii

Şi-mi amintesc să fiu iar fericită.

Şi totuşi nu-s, iar paşii-mi lăcrimează

Oriunde alte lacrimi se ivesc.

Cuvântul meu este parfumul florii

Cu care-ncerc pe toţi să îi iubesc.

Pe frunte mi-am purtat şi eu cununa,

Iar spinii ei mi-au scris dureri adânci.

Din mine dau acum dulceaţă celor

Ce suferă, la fel ca mine-atunci.

Dac-ai cunoaşte ce pocal băut-am

Mi-ai înţelege rostul de acum.

Cuvântul Lui îl dăruiesc prin mine

De când, doar El, m-a ridicat din drum.

Te rog, aşteaptă, nu pleca în noapte

Şi nu îţi stinge încă lumânarea.

Izvorul tău de cântece din suflet

Îmi risipeşte zilnic resemnarea.

Îmi dai putere să zâmbesc şi mâine,

În tine simt trăire prin cuvânt.

De mă alungi şi eu voi şterge clipa

Ce ne-a adus alături pe pământ.

Bucureşti : 09.01.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu