Am spart oglinda

Azi strâng din jurul meu, plângând, doar cioburi.

Am spart oglinda-n care mă priveam.

Ştiu c-am greşit când m-am lăsat minţită

De tot ce-n ea, prin ochii mei, vedeam.

Am construit în ea doar o poveste,

Un vis absurd în care m-am privit

Şi am trăit o magică secundă

În care inima mi-a înflorit.

Dar orice floare, ştiu, se ofileşte...

Şi o aştept să moară şi a mea,

Căci din oglinda-n care am văzut-o

A dispărut şi n-o voi mai vedea.

Am spart oglinda să nu mă mai mintă

Şi altă floare-n ea să nu mai ştiu.

Azi inimii-i voi spune să adoarmă

În locul pregătit ca pe-un sicriu.

Iar sufletu-l voi pune tot în lanţuri,

În vechea mea cetate părăsită,

Să-şi vindece în lacrimi, singur, rana

Rămasă dup-o floare ofilită.

Bucureşti : 08.01.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu