Citesc ...prin paşii unui copil
mare...
Şi-mi recunosc conturul lor pe drum.
Din Gândul despre ce avea să fie
Am devenit Iubirea de Acum.
Din urmele rămase pe cărare
Culeg frumoase litere de dor.
Ele-au rămas dovadă, mărturie,
A unor paşi de suflet călător.
Privesc spre ei cu-atâta nostalgie
Şi nu-nţeleg de ce nu mă opresc.
Cu fiecare pas măresc distanţa
De începutul meu copilăresc.
De-atunci trăiesc o dulce căutare
Şi ştiu că am găsit, la Tine-n prag,
Iubirea ce mi-a reaprins dorinţa
De a zbura spre stele, Suflet drag.
M-am înălţat prin aripile mele
Şi, iată, către ele zbor şi eu!
Lumina lor frumoasă mă-nfioară
Ştiind că şi acolo-i Dumnezeu!
Privesc spre Cer în fiecare seară
Şi îl aud şoptindu-mi numai mie
Cuvântul Său, ce pasul mi-l arată,
Destinul meu, ce nimeni nu-l mai ştie.
Bucureşti : 15.01.2010
***
... paşii mei merg înainte... cu Iubire
spre Iubire...
...spre Lumină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)