Îmi iert...

Îmi iert acum tot ce nu mi-am iertat,

Tot ce trecutul încă-mi aminteşte,

Tot ce orgoliul m-a-nvăţat să fac

Pe vremea când credeam în el orbeşte.

Îmi iert toţi paşii care m-au purtat

În întuneric şi-n nefericire.

Îmi iert tăcerea-n care-am suferit,

Din care mi-am făcut mereu zidire.

Îmi iert cuvintele care-au durut

Şi lacrimile toate din privire.

Din cele câte le-am trăit în trup

Îmi iert acum tot ce n-a fost iubire.

Îmi iert povara încărcată azi

Cu toate ne’mplinitele dorinţe,

Îmi iert alegerile care mi-au vorbit

Despre atât de multe neputinţe.

Îmi iert tot timpul plin de aşteptări,

Când nu ştiam de Clipa de Acum,

Când nu ştiam că doar Prezentul este

Momentul ce-l trăiam, de fapt, pe drum.

Îmi iert şi gratiile dincolo de care

M-am avântat şi-am prins curaj să zbor

Printr-o fereastră, astăzi larg deschisă,

După ce-am spart, iubind, al ei zăvor.

Mă iert aşa cum pot, doar prin Cuvânt,

Iar Sfâtul Duh cu Harul Său m-alină!

Salvarea însă vine prin Iubire!

Ea mă înalţă astăzi în Lumină !

Bucureşti : 15.01.2010

***