Mi-ai spus să îmi gândesc ’nainte paşii
Ca să nu pierd cărarea pregătită,
Dar ştii tu oare care mi-e destinul
De care azi mă simt ademenită?
Nu e un chip, un trup sau un renume,
Şi nici comori în anforele grele,
Nu-i frumuseţea mândră din oglindă,
Nici visele purtate către stele.
Am căutat destul să ştiu pe unde
Să-mi ocolesc durerea din privire.
Prin inimă voi trece! Chiar prin focul
Ce mistuie prin flăcări de Iubire!
Lumina ei în ochi îmi străluceşte
Şi mă ridică-n ceruri fericită!
Ea e cărarea mea! Ea îmi e floarea!
În focul inimii o simt iar înflorită!
Bucureşti : 14.01.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)