Iubitule, mi-e-atât
de dor încât n-am aer să respir
Şi inima îmi cere iar s-o las să-ţi spună plânsul ei.
E ca o floare pe-nserat,
sclipire albă pe un fir,
Ce-şi strânge roua până-n zori doar pentru tine, să o bei.
Iubitule, mi-e-atât
de dor încât nu ştiu cum să ţi-o spun
Şi numai ochii mei vorbesc, clipind, albastre licăriri.
E cerul infinit în
ei şi numai stelele
apun
Sub genele ce te privesc
prin nesfârşite-nchipuiri.
Iubitule, mi-atât
de dor încât nu ştiu să-ţi dovedesc
Când mă cuprinzi la pieptul tău şi mă săruţi ameţitor.
Mă pierd de
tot în preajma ta, ştiu doar un lucru: te iubesc!
Iar dragostea e visul meu în care doar cu tine zbor!
Bucuresti:
15.04.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)