În Clipa cea mai dragă

În Clipa cea mai dragă nu voi mai fi scânteie

A Florii înflorite şi-a Crinului parfum,

În Clipa-aceea sfântă nu voi mai fi femeie

Şi-n noapte, rătăcită, nu voi mai fi pe drum.

În Clipa cea mai dragă mă voi uita pe mine,

Şi-n Sinea mea, deplină, eu mă voi regăsi.

Voi fi deja întreagă, o flacără din Tine,

Un foc aprins ce arde doar pentru-a Te iubi.

În Clipa cea mai dragă voi fi numai Copilul

Ce s-a întors Acasă, în braţe să îţi stea,

Iar sufletul ce astăzi îmi fumegă fitilul

Va străluci-n Lumina ce-atâta şi-o dorea.

În Clipa cea mai dragă din rugăciuni profane

Voi face scară albă şi trepte către Cer,

Voi împleti în ele-a distanţelor liane

Trecând aşa hotarul acela efemer.

În Clipa cea mai dragă vor fi cu mine toate

Scânteile ce astăzi mai ard în lumânări.

Ne vom iubi şi-acolo şi, cine ştie... poate...

Vom retrăi incendiul prezentelor visări.

Bucuresti: 11.03.2010

***