Oh, în sfârşit, mi-ai auzit cuvântul
Ce l-am trimis spre tine, rând pe rând!
Te-am aşteptat în clipa mea nescrisă!
Ştiam că eşti mai mult decât un gând!
Cuvintele ce le trimiţi spre mine
Sunt tandre mângâieri ce mă ating.
Îmi vezi, iubire, lacrimi oglindite
În stelele ce-n zori, pe rând, se sting?
Chiar dacă ochii tăi nu-mi văd privirea
În inimă mereu mă vei găsi.
Eu sunt acolo, caută-mă bine,
E locul unde ne vom întâlni.
Nu ne-om cunoaşte, poate, niciodată,
Dar glasul inimii ne ştie pe-amândoi.
Vom fi o amintire în cuvinte
În ceruri profeţite pentru noi.
În ele ne vom pune nerăbdarea
Şi dorul ce ne cheamă în duet.
Din ele ne vom face aşternutul
În care vom uita de noi complet.
Cuvântul e mai mult decat zidire
Şi ţine loc de trupul trecător.
În el renasc de fiecare dată
Şi ştiu că niciodată-n el nu mor.
În clipa asta tu îmi eşti Cuvântul!
Şi tot prin el, acum, eu sunt a ta!
Îndragostită sunt şi-mi este bine
Să ştiu că nu sunt numai eu aşa!
Bucureşti : 06.01.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)