Hai, intră, iubire, în inima mea!

Aud bătaie-n uşa ce-a mare, dinspre noapte,

Şi la fereşti se-adună nămeţii viscoliţi.

Din fulgii care-mi zboară spre ochi, să mi-i atingă,

I-aleg doar pe aceia ce-i simt îndrăgostiţi.

Pe gura ta, iubire, sunt stele de zăpadă,

Sărutul tău mă ninge prin gene ce clipesc.

Hai, intră iute-n casă, în suflet şi în viaţă,

Şi spune-mi că de-acuma mă laşi să te iubesc.

Şi spune-mi că la mine-ai sfârşit călătoria,

Că drumul tău prin lacrimi la mine îl închei.

Zăvor să pui pe uşă, te rog, după ce intri

Şi lasă-n ger trecutul să-ngheţe pe alei.

În inima în care păşeşti acum, iubire,

E dragoste fierbinte, arzând nepotolit.

Din sloiurile toate ce ţi-au crescut în suflet

Voi face apă vie până la răsărit.

Voi bea un strop din tine în fiecare noapte.

Pe buzele-mi uscate tu îmi vei fi cuvânt.

În ochii mei albaştri să-ţi fie începutul

Şi, tot în ei, sfârşitul să-ţi fie pe pământ.

Bucureşti : 27.01.2010

***