Copilul din tine suspină şi-acum
neîncetat.
Un trecut dureros şi pustiu încă
e în prezent.
Te întorci mult prea des către
paşii ce ţi-au lăsat
Răni ce vor să se ştie privite
prea mult, prea atent.
Copilul din tine aşteaptă să
simtă acum
Mângâierea prin care să-i vină
căldura din jur.
Priveşte-l ascuns printre pagini
pierdute pe drum:
Mărturiile lor îl lovesc, rând pe
rând, mult prea dur.
Copilul din tine aşteaptă
iertarea s-o dea
Acelora care, prin destin, prea
puţin l-au iubit.
Acelora care, din joacă şi fără să
vrea,
I-au stricat jucăriile toate...
şi l-au rănit.
Copilul din tine aşteaptă acum
să-l asculţi,
Să-nţelegi că el vrea, în
sfârşit, să-l salvezi din coşmar.
Atunci toţi copiii erau suferinzi
şi desculţi.
Acesta le-a fost Jocul
Vieţii...vitregit şi amar.
E timpul să-l laşi să se joace cu
inima ta,
Jucărie pe care nicicând n-a
primit-o în dar.
Tot ce alţii-au stricat în trecut
el va repara
Prin Iertare, Iubire şi prin
inocentul Său Har.
Bucuresti: 12.03.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)