Te voi înălţa, dragul meu, pân’la Cer

N-am mers prea departe cu visul şi dorul,

Mai am infinite cărări să străbat!

Te chem lângă mine, iubire, în zborul

Prin care cu moartea vei fi împăcat.

Ea nu va mai fi trist hotar ce desparte

Pământul de Cerul din care-am venit.

Va fi doar măsura trăirii deşarte,

Popasul în care vei şti ce-ai iubit.

Vei fi adunat din speranţe trecute,

Te vei regăsi călător ne’nfricat,

Vei şti să desfaci cele nedesfăcute,

Vrăjite cuvinte din gând argintat.

Din mine vei bea veşnicia dorită,

Dureri şi tristeţi vor pieri în eter,

Prin dragostea mea de femeie iubită

Te voi înălţa, dragul meu, pân’la Cer!

Bucuresti: 02.05.2010

***