Să nu te temi, iubire, de toamnă şi de iarnă,
Să nu te temi că ninge prin părul grizonat,
Alungă negre gânduri, tristeţile din ramuri,
Respiră în pădurea care nu te-a uitat.
Să nu te miri, iubire, dacă alături, astăzi,
Lângă copacul mândru o floare a crescut.
Ea-ţi ştie rădăcina adâncă din pământul
Pe care, prea adesea, tu îl numeşti trecut.
Ea vine către tine prin albele-i petale
Şi îţi trimite, dulce, parfumul ei de crin.
Sărutul ei prin ramuri te caută pe tine.
Hai, lasă-l să te-ajungă. Eu sunt în el, eu vin.
Eu mă ridic spre ochii ce ridurile-şi poartă
Căci, dincolo de gene, mă văd lucind în ei.
Sunt lujer de lumină ce îţi pătrunde-n suflet
Şi înfloresc în tine. Hai, spune-mi că
mă vrei!
Bucureşti : 30.01.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)