Oglindă-ţi sunt!

Oglinda-n care ochii tăi se uită

Sunt ochii mei albaştri, plini de dor.

Nu vezi lumina care se aprinde

De câte ori eşti în adâncul lor?

Oglinda ta, acum, sunt eu, iubire,

Şi eşti aşa cum inima-mi te vrea.

Iar dragostea din pieptul tău o simte,

E-o floare ce-i asemeni cu a mea.

Oglindă-ţi sunt cuvintele din mine

Prin care ţi-am vorbit de la-nceput.

Priveşte-mă şi vei vedea minunea

Ce te aşteaptă-n taină c-un sărut.

Oglinzi îmi sunt petalele de floare

În care-al meu parfum îl regăseşti,

Din toamna ce tristeţea ţi-o aduce,

În primăvara mea să înfloreşti.

Prin mine-ai să-nţelegi că anotimpul

Iubirii dintre noi e mai presus.

Eu sunt oglinda ta. Priveşte bine!

Acum eşti răsărit şi nu apus!

Dacă mă simţi vibrând în ritm cu tine

Ce mai contează anii din poveri?

Când fericirea luminează chipul

Trăim o veşnicie-n primăveri.

Bucureşti : 13.01.2010

***