Ninge cu petale albe

După drumul lung prin ziua care două nopţi desparte,

Ca un tren ce taie lumea între ceruri şi pământ,

Intru-n gara mea finală, cap de linie-ntr-o carte,

Să mă bucur pentru-o clipă de frumosul tău cuvânt.

Dar în gară nu e nimeni, mă întâmpină doar vântul,

Troienitele peroane neatinse sunt de paşi.

Doar ecoul unor glasuri din trecute anotimpuri

Se aude stins în gândul părăsit, fără urmaşi.

Felinarele din stele stinse sunt în noaptea asta,

Iar, în gară, parcă timpul prea demult n-a viscolit.

Printre amintiri te caut şi fac urme prin zăpada

Aşezată peste clipa-n care nu te-am mai găsit.

Merg la casa de bilete, iar în geam găsesc mesajul

Şi-n pustietatea gării te aud cum îmi vorbeşti:

“Dorul meu nescris te-aşteaptă, vino, dragă primăvară,

Flori de crini, pe sub zăpadă, pentru mine să-nfloreşti.”

Locul parcă prinde viaţă, iar în ceruri luna creşte,

Ninge cu petale albe, răspândind al meu parfum!

Ochii tăi  îmi văd privirea căutându-te în noapte?

Şi mă simţi cum, pentru tine, înfloresc din nou acum?

Bucureşti : 21.01.2010

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu