Elixirul tinereţii

M-am întrebat adesea: oare chipul

Cu care mă visezi te înfioară?

Oare iubirea mea-i doar tinereţea

Din gingaşe atingeri de fecioară?

Sunt albă floare, mândră, înflorită,

Dar ştii tu câte rânduri de petale

Am risipit spre stele, ofilite,

Şi câte iar mi-au răsărit pe cale?

Tu crezi că doar o rază de lumină

Din zorii dimineţii ce răsare

Aduce fericirea şi iubirea

Pierdute în apusul tău de soare?

Tu crezi că numai florile din jurul

Copacului albit de ierni geroase

Îl pot trezi din somnul hibernării

Să simtă primăverile frumoase?

Eşti mult mai mult decât acele riduri,

Iar eu sunt mult mai mult decât o floare.

În inimile noastre-ndrăgostite

Să nu lăsăm imagini trecătoare.

Da, sunt o floare care îţi aduce

Prin ramuri minunata primăvară,

Şi sunt fecioara care te adoarme,

În mângâieri, în fiecare seară.

Dar, nu uita, eu sunt aşa o clipă

Şi-n fiecare clipă tot mereu.

Iar elixirul tinereţii mele-i

Iubirea pentru tine, dragul meu.

Bucureşti : 01.02.2010

***