Dragoste de porumbei

Prin fereastra larg deschisă

Se ivesc şi mă-nconjoară

Raze vesele-mpletite,

Strălucind a primăvară.

De pe-un stâlp primesc salutul

Unui gureş porumbel

Care-şi cheamă, dând din aripi,

Porumbiţa lângă el.

Ea, sfioasă, stă departe

Şi nu-i dă nici un răspuns,

Socotind că, doar chemarea

După ea, nu e de-ajuns.

Îi observ de la fereastră

Cum se-ndeamnă reciproc,

Micşorând treptat distanţa

Dintre ei, ca într-un joc.

Iar când s-au văzut deodată

Pe aceeaşi creangă stând

Şi-au mărturisit tandreţea

Unul altuia, tăcând.

Apoi s-au privit o clipă,

Fulgii şi i-au aranjat

Şi-n perechea de aripe

În văzduh s-au înălţat.

Bucureşti : 11.01.2010

***