Doar optsprezece ani ea n-are

Doar optsprezece ani ea n-are în albul său buchet de flori,

Dar are-n suflet primăvara cu toate ale ei comori.

Iubirea ei de floare mândră şi-al ei ameţitor parfum

Îţi este dulcea mângâiere şi nebunia ta de acum.

Doar optsprezece ani ea n-are, dar timpul ei a stat în loc

Şi-n feciorelnic trup de fată  trecutul n-are ani deloc.

Tandreţea ei te înfioară şi-mbrăţişarea sa de-o ştii

Tărâmul morţii te cuprinde şi prin sărutul ei învii.

Doar optsprezece ani ea n-are, dar toţi o iau drept un copil,

Căci chipul ei frumos arată precum o floare de april.

Două minuni de ochi albaştri ca două stele te privesc,

Şi, pe sub gene fermecate, iubirea şi-o mărturisesc.

Doar optsprezece ani ea n-are. Şi nu contează anii săi.

Ea nu şi-i numără în cifre. Nici pe ai ei şi nici pe-ai tăi.

Iubirea ei nu are vârstă. A nimănui. Deci, nici a ta.

Oare prin visele frumoase acum o vei mai căuta?

Bucuresti: 13.03.2010

***