Am primit Cuvântul de la Ursitoare şi mi-au dat deodată şi-un blestem cu el:
Să mă amăgească, să-mi inunde gândul, să-mi picteze viaţa ca un menestrel,
Să îmi cânte-n
versuri vise şi iluzii şi să-mi toarcă fusul timpului Prezent,
Să mi-l fac prieten, frate şi părinte, Dumnezeu să-mi fie, prin el, confident.
Şi-am lăsat Cuvântul să-mi aducă-n minte mii şi colorate pagini de
poveşti,
M-am jucat prin ele, mi-am
clădit castele, am trecut hotarul porţilor cereşti,
Am trăit în slove taine neştiute,
dragostea curată, dorul nesfâşit,
Fericirea-ntreagă, dulcea mângâiere, chin şi resemnare… toate
le-am trăit…
Am lăsat Cuvântul să trezească-n mine minunate aripi ce m-au înălţat
Mai presus de drumul-n
care el, Destinul dat de Ursitoare, m-a abandonat.
Însă zboru-acesta pare fără margini, după cum mi-e gândul ispitit de cer,
El îmi este visul, el îmi e chemarea, el îmi e avântul, în el pot să pier.
Mă învârt în juru-mi şi privesc în zare şi se-ntorc în mine,
din oglinzi, priviri.
Unele se-ncruntă, altele m-aprobă… şi-mi devin, din cioburi, toate, amintiri.
Doar Cuvântul spune azi a lor poveste… file încurcate,
născocite ieri…
Împlinind
blestemul, m-am pierdut pe mine pe un drum ce duce tot spre… nicăieri.
Azi îmi e Cuvântul dat de Ursitoare
şi salvare sfântă şi cumplit blestem.
El îmi e şi steagul alb pe care-l flutur, dar şi închisoarea-n care zac şi gem,
El îmi e şi cântec, tot
el şi cuţitul, el
mi-e mângâiere, dar
şi-amar pelin,
El îmi e minciuna, dar şi adevărul, el îmi este Calea scrisă în Destin.
Bucuresti : 19.08.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)