Prea târziu

Tu?… cine eşti?…

Parcă te-am mai văzut şi altădată,

De mult, în cartea cu poveşti.

Îmi amintesc prea bine-acum

Cum amândoi,

Ţinându-ne de mână,

Porneam pe-al visului molatec drum.

Un Făt-Frumos

Pe-un cal înnaripat,

Un tânăr giuvaer născut din lacrimi şi iubire!

Atât de mult m-am bucurat de-a ta sosire…

Erai în visul meu…

mereu…

Şi te chemam…

şi te-aşteptam…

Dar n-ai venit când trebuia.

E prea târziu acum

să mai pornim pe-acelaşi drum…

Căci porţile s-au încuiat,

În calea noastră noaptea s-a lăsat…

Întoarce-te în lumea ta

Pornind pe căi de vise…

Tu, prinţul meu, iubirea mea,

Tu, cel întâziat!

Trist m-ai privit şi mi-ai citit în suflet,

Ai lăcrimat

Şi-apoi, în abur albăstrui,

Tu ai plecat...

Te-am urmărit

Cum te îndepărtai,

Cum te pierdeai

În infinit...

În urma ta am alergat

Şi te-am strigat.

Dar... în zadar.

Erai departe şi... n-ai auzit.

Bucureşti : 10.03.1984

***