Marea

Azi o privesc acoperită-n valuri mişcătoare

Ca-n agitate taine. Să strige parc-ar vrea.

Dezvăluind secrete, dureri nepieritoare

Şi dezvelind trecutul de cripta sa cea grea.

O recunosc şi-acuma ca-n nopţile în care

Îi ascultam frământul de suflet chinuit,

Când îi simţeam durerea mereu clocotitoare

De-a fi bătut de gânduri, de patimi răscolit.

Voi ascultaţi-o bine! Se zbuciumă şi geme

Ca sufletul din doina românului mâhnit.

Nu-i numai loc de taină în care într-o vreme

Îţi odihneai privirea şi gândul obosit. 

E-o lume bântuită de tainice mistere

Ca un roman al vieţii şi-al veacului trecut,

Un leac de suferinţă şi zbucium parca-ar cere

Cu glasu-i plin de lacrimi în valuri înnăscut.

Pe-ntinsele-i tărâmuri alunecă duios,

Ca-n marile legende de la-nceputul lumii,

Rătăcitori pe ape cu visul lor frumos

De-a înfrunta năvalnic primejdia furtunii.

Ea e singuratatea din mijloc de mulţime,

Neiertătoare clipă a vieţii şi a morţii.

Spontan ea se ridica în mândra înalţime

A propriilor gânduri, a timpului, a sorţii.

Mă recunosc aceeaşi în tainica-i chemare,

Îmi recunosc dorinţa de-a sta să o privesc!

- Eşti marea fermecată, povestea eşti pe care

O ascultam adesea. Te ştiu şi te iubesc!

Bucureşti : 27.02.1984

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu