În trecut

Dimineaţa se deschide
Cu flori albe de lumină.
Fluturii dansează vesel
În grădină.

Primăvara îşi îmbracă
Pomii-n straie de verdeaţă,
Doi bondari taie vazduhul
Plin de viaţă.

Ea priveşte pe fereastră
Şi constată cu-n oftat
Cum o lume se trezeşte
Din iernat.

Ochii ei sunt stinşi în lacrimi,
Pasul greu, împleticit,
Gândul i-e plecat prin neguri,
Rătăcit.

Fără margini i-e durerea.
N-o să uite niciodată.
În trecutul vieţii sale
E blocată.

Copilul ei se află-acolo -
Ştia ca îl va pierde.
Dar în trecut încă putea
Să îl dezmierde.

Putea să-i simta răsuflarea,
Să-i cânte cântec dulce,
Putea să-l legene în braţe,
Să îl culce,

Putea să-l mângâie pe frunte,
Pe ochi să îl sărute,
Putea guriţa, gângurindu-i,
S-o asculte.

Trecutul o susţine-n viaţă,
Trăieşte-n amintire,
Purtând povara suferinţei
Spre nemurire.

Bucureşti : 05.04.2009

***