Fără copil

Peste oraş se lasă seara,

Luminile pe rând se sting,

Al zilei zgomot se topeşte,

Când cerurile îl ating.

Deasupra crengilor deschise

Peste pământul adormit

Trec scamele de nori albastre

Plutind uşor către zenit.

În liniştea cea necuprinsă,

În camera întunecată,

Pe catul patului, pierdută,

Stătea cu ochii-n gol o fată.

Strângea la piept cu jale-adâncă,

Cu gestul tandru, protector,

În loc de copilaş – o pernă.

Şi-o legăna convingător.

O dezmierda privind cu drag

Spre pruncul ce părea ca este

În braţele-i ocrotitoare,

Dormind în şoapte de poveste.

Însă când luna s-a oprit

Ca o nălucă printre stele

Privirea-n loc i-a-ncremenit

Şi mâinile-i căzură grele.

Din visu-i dulce brusc trezită

Cu un suspin rostogoli

Imaginea de prunc cu care

De-atâta timp se amăgi.

Îşi înălţă privirea-a rugă,

Cerşind în Ceruri îndurare,

Sperând din suflet să-i audă

Din depărtări a ei chemare.

Aprinse candela smerită

Sus, la icoană, tremurând,

Şi-un joc al umbrelor cernite

Se-mprăştie în jur vibrând.

În palme îşi cuprinse fruntea

Şi peste gene-şi primi somnul,

Uitând de grijile amare

Şi cu nădejde-n gând spre Domnul.

În vis ea îşi văzu copilul

În straie albe de lumină.

Era înconjurat de îngeri

Şi flori de crin avea în mână.

Bucureşti : 01.04.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu