Naturo, tu, de ce m-ai zămislit
Din seva zbuciumat-a existenţei tale?
M-ai plămădit din soare şi-n soare m-ai sădit
Să-mi pârjolesc fiinţa mergând pe-această cale.
Alerg întruna ca să scap de-a ta voinţă,
Şi fug să mă ascund de chinul ce mi-l dai,
Să mă dezleg de-a vieţii umilinţă,
De vorbe mincinoase şi-ntregul lor alai.
Prin creanga-nmiresmată cu flori de suferinţă
Să sparg paharul sacru de lacrimi însetat.
Şi-n urma dezlegării, o ultimă dorinţă:
Dă-mi chip din apa sfântă să-ţi spun ca te-am
iertat.
Bucureşti : 15.03.1984
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)