Un gând nepătruns şi ciudat,
o şoaptă a nopţii deşarte,
Un vis spulberat de demult
revine acum de departe,
Îmi mângâie fruntea brăzdată
de umbre rătăcitoare,
Coboară în mine şoptindu-mi:
ridică-ţi privirea spre zare!
Pe cerul oglindă în ape
o lună suavă luceşte,
Crăiasă a nopţii de vară
ce suie din ape şi creşte
Şi-mprăştie-n aer parfumul
de nuferi şi sălcii pletoase
Ce-şi plâng veşnicia-n acorduri
prelungi, unduind mlădioase.
În susur fierbinte de ape,
mister în adânc lunecând,
În abur subţire de vrajă,
prin noapte în taină visând,
Potecă de gânduri curate,
al inimii tainic izvor,
Ostrovul albastru pulsează
şi cântă… O, dulce fior!
Mă legăn în cânt de baladă,
în doine duioase şi-n şoapte.
Mister şi plăcere e totul,
scântei de lumină în noapte,
Şi somnu-mi adoarme pe gene
şi ceasul îmi pare târziu.
Privesc fermecată departe
iar gândul mă-ndeamnă să scriu.
Bucureşti : 06.05.1985
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)