Ziua este pe sfârşite,
La crepuscul toaca bate,
Clopotele cântă dulce
Peste sate.
Ea priveşte pe fereastră
Stelele ce se ivesc,
Focul viu arde în vatră,
Lemnele trosnesc.
Singură este acasă,
Sufletul pierdut îşi plânge.
Nimeni şi nimic în lume
Nu o mai atinge.
Toate şi-au pierdut puterea.
Ochii-i plâng, chipu-i cernit,
De când a plecat în ceruri
Puiul său iubit.
Lumea merge înainte,
Viaţa râde împrejur,
Numai ea suspină-n casă
Într-un colţ obscur.
Din icoană o priveşte
Sfântul Prunc, iertând-o,
Numai El o mai alină,
Mângâind-o.
Noaptea vine peste dealuri,
O-nconjoară cu misteriul,
Stelele încep să-şi cânte
Repertoriul.
Din lumina lor înaltă
Se desprinde o scânteie,
Se scoboară-n casa unde doarme
O femeie.
A ales-o dintre toate
Pentru ca la toamnă,
Când se v-a-mplini sorocul,
Ea să-i fie mamă.
Bucureşti : 29.03.2009
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)