A ales-o

Ziua este pe sfârşite,
La crepuscul toaca bate,
Clopotele cântă dulce
Peste sate.

Ea priveşte pe fereastră
Stelele ce se ivesc,
Focul viu arde în vatră,
Lemnele trosnesc.

Singură este acasă,
Sufletul pierdut îşi plânge.
Nimeni şi nimic în lume
Nu o mai atinge.

Toate şi-au pierdut puterea.
Ochii-i plâng, chipu-i cernit,
De când a plecat în ceruri
Puiul său iubit.

Lumea merge înainte,
Viaţa râde împrejur,
Numai ea suspină-n casă
Într-un colţ obscur.

Din icoană o priveşte
Sfântul Prunc, iertând-o,
Numai El o mai alină,
Mângâind-o.

Noaptea vine peste dealuri,
O-nconjoară cu misteriul,
Stelele încep să-şi cânte
Repertoriul.

Din lumina lor înaltă
Se desprinde o scânteie,
Se scoboară-n casa unde doarme
O femeie.

A ales-o dintre toate
Pentru ca la toamnă,
Când se v-a-mplini sorocul,
Ea să-i fie mamă.

Bucureşti : 29.03.2009

***