Ziua mamelor de îngeri

E ziua mamelor de îngeri,
E ziua celor care plâng,
A celor care-n veci nu uită

Şi inimile-şi frâng.

Azi îşi unesc singurătatea
Şi-o lumânare ele-aprind,
Iubirea, dorul şi tristeţea
Spre cer cuprind.

Baloane albe azi înalţă
Spre-a cerului înalt senin,
Cu-o rugăciune de iertare
Anume vin.

Se-mbrăţişează reciproc
Cu scopul mângâierii
Şi-şi plâng durerea în acordul
Primăverii.

În adierea parfumată
Se scutur florile de mai,
Petalele îmbracă gânduri
Ce urcă-n rai.

Acolo, sus, în nemurire,
Copiii, spirite curate,
Culeg dovezi de dor ce sunt
Predestinate.

Spre crengile-nfruzite crud
Privirile se-ndreaptă,
Unde baloane se opresc
Şi-aşteaptă.

Prin gândurile celor mulţi
Şi prin puterea vântului
Se leagănă şi se desprind
Spre ‘naltul cerului.

Oftează toţi în cor şi-şi spun
Cu mare-nfiorare
Că îngerii au coborât
Din soare.

Baloanele din pomi şi-au luat
Cu zâmbete pe feţe,
Primind, astfel, de la părinţi
Tandreţe.

Spre seară lacrimile curg
Din inimi şi din gene,
Din candele lumini clipesc
Alene.

Timid, cu sufletul uşor,
O mamă-n jos priveşte
Spre fiul ei pe care azi
Îl creşte.

E frăţiorul celui dus,
El jalea i-o alină,
Îl mângâie duios şi-l ia
De mână.

Spre casă-ncet păşesc acum
Şoptind încetişor
Că, azi, aproape l-au simţit
Pe îngeraşul lor.

Bucureşti : 10.04.2009

***