Am uitat să fim copii

 Într-o lume de-oameni serioşi

Am uitat din nou să fim copii.

Dincolo de ochelarii fumurii

Cred că suntem nişte caraghioşi.

Inocenţa ne-am pierdut-o-n ani

Şi-am uitat frumos să ne jucăm,

Am ajuns ca să ne complicăm,

Însă suntem toţi nişte profani.

Deşi cu emfază proclamăm

În iubire viaţa s-o trăim,

Suntem ipocriţi şi bâjbâim,

În cuvinte stinse-o exprimăm.

Azi sinceritatea pare desuet,

Secolul vitezei uită de tandreţe,

Uită să surândă cu blandeţe,

Nu mai ştie paşi de menuet.

Când rosteşti cuvinte de-afectivitate

-“Ce naivitate dulce, Doamne!”-

ridică sprânceana, ‘ncep te condamne:

-“Fii adult, trezeşte-te la realitate!”

E-atât de bine când mă simt iubită!

Încât mă-ntreb: ce oare ne opreşte

Să dăm deoparte voalul ce ne-orbeşte?

Încât nu pot să nu exclam uimită:

Dacă-mi voi reaminti să fiu copilă

Voi fi din nou eu însămi, ce minune!

Voi reveni în stele din genune,

În fericire voi urca umilă!...

Bucureşti : 10.04.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu