Într-o lume de-oameni serioşi
Am uitat din nou să fim copii.
Dincolo de ochelarii fumurii
Cred că suntem nişte caraghioşi.
Inocenţa ne-am pierdut-o-n ani
Şi-am uitat frumos să ne jucăm,
Am ajuns ca să ne complicăm,
Însă suntem toţi nişte profani.
Deşi cu emfază proclamăm
În iubire viaţa s-o trăim,
Suntem ipocriţi şi bâjbâim,
În cuvinte stinse-o exprimăm.
Azi sinceritatea pare desuet,
Secolul vitezei uită de tandreţe,
Uită să surândă cu blandeţe,
Nu mai ştie paşi de menuet.
Când rosteşti cuvinte de-afectivitate
-“Ce naivitate dulce, Doamne!”-
ridică sprânceana, ‘ncep te condamne:
-“Fii adult, trezeşte-te la realitate!”
E-atât de bine când mă simt iubită!
Încât mă-ntreb: ce oare ne opreşte
Să dăm deoparte voalul ce ne-orbeşte?
Încât nu pot să nu exclam uimită:
Dacă-mi voi reaminti să fiu copilă
Voi fi din nou eu însămi, ce minune!
Voi reveni în stele din genune,
În fericire voi urca umilă!...
Bucureşti : 10.04.2009
Am uitat din nou să fim copii.
Dincolo de ochelarii fumurii
Cred că suntem nişte caraghioşi.
Inocenţa ne-am pierdut-o-n ani
Şi-am uitat frumos să ne jucăm,
Am ajuns ca să ne complicăm,
Însă suntem toţi nişte profani.
Deşi cu emfază proclamăm
În iubire viaţa s-o trăim,
Suntem ipocriţi şi bâjbâim,
În cuvinte stinse-o exprimăm.
Azi sinceritatea pare desuet,
Secolul vitezei uită de tandreţe,
Uită să surândă cu blandeţe,
Nu mai ştie paşi de menuet.
Când rosteşti cuvinte de-afectivitate
-“Ce naivitate dulce, Doamne!”-
ridică sprânceana, ‘ncep te condamne:
-“Fii adult, trezeşte-te la realitate!”
E-atât de bine când mă simt iubită!
Încât mă-ntreb: ce oare ne opreşte
Să dăm deoparte voalul ce ne-orbeşte?
Încât nu pot să nu exclam uimită:
Dacă-mi voi reaminti să fiu copilă
Voi fi din nou eu însămi, ce minune!
Voi reveni în stele din genune,
În fericire voi urca umilă!...
Bucureşti : 10.04.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)