Insolaţie

 

Era cald...şi tăceam.

Şi priveam

fără să mă uit la ceva anume.

Tăceam… şi era cald.

Şi mă gândeam la tine.

În liniştea zilei

Te-am auzit atunci plângând.

N-am vrut să cred.

Îmi părea imposibil aşa ceva.

Plângeai fără lacrimi,

totuşi plângeai.

Şi te gândeai la mine.

Şi mă iubeai.

Am ştiut asta. Am simţit-o!

În suspinele tale am ghicit-o!

Am fost vinovată… poate…

Dar m-ai iertat… şi mi-ai zâmbit…

Iar eu… fără să vreau… iar am greşit.

Şi am fugit de tine înc-o dată.

Priveam pietrele mângâiate de ape,

priveam frunzele legănate de vânt

şi ascultam îndurerată

un suflet trist

chemând,

plângând,

visând.

Şi căutând mereu.

şi iar chemând.

Mi-am înfipt degetele

în iarba proaspătă din jur.

Nu mai vroiam să ascult.

Mi-am astupat cu frunze urechile.

Şi cu noapte.

Să nu te mai aud, dar…

În zadar.

M-am agăţat disperată de stânci

să nu mă-nghită întunericul

şi strigătul tău.

Dar răni adânci

Îmi brăzdau trupul

obligându-mă să te ascult,

să te-nţeleg,

să te aprob.

Era noapte, era zi...

Sufeream…

Şi priveam înainte.

Şi simţeam în creier

răsculându-mi-se mii de cuvinte.

Dar tăceam… era cald…

şi linişte…

Parcă auzisem ceva?!

Ce-o fi fost?

Parc-ar fi plâns cineva...

Are rost

să mai plângi?

Bucureşti : 22.07.1985

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu