Se lasă noaptea peste văi.
Din ceruri se coboară.
Din vârf de stele ce-au uitat
Să moară.
Lumina rece se răsfrânge
Pe casă, peste gard, pe geam,
Când luna se-oglindeşte-n lacuri
De mărgean.
A mai trecut pustie-o noapte
Din viaţă. Numai rătăcire.
Fără speranţe, fără vise,
Fără iubire.
E searbădă de când odorul
A părăsit-o pe pământ,
De când pentru-al ei suflet n-are
Nici-un cuvânt.
Tristeţea de pe chip trimite
Spre ceruri gânduri... se ridic...
Dar nu găseşte mângâiere
În nimic.
Acum aşteaptă clipa-n care
Şi ea în cer se va-nălţa,
Când, după-atâta aşteptare,
Îl va vedea.
Bucureşti : 07.04.2009
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)