Împreuna în Rai : tată şi fiu

M-am ridicat în nemurire
Fără să ştiu ce mă aşteaptă,
Dar m-am lăsat învăluit
De Judecata Dreaptă.

Priveam în jos când mă-nălţam -
Simţindu-i suferinţa
Şi nu puteam să-i spun nimic -
Trăindu-mi neputinţa.

Am părăsit-o întristat
Că-n urma mea rămâne
O mamă fără de copil
Pierdută printre lume.

Urcând pe drumul pregătit
Străluce în lumină
O poartă albă printre flori:
A Raiului Grădină.

‘Nainte îngeri mi-au ieşit
Plutind în jur cuminţi
Cântând şi recitând din psalmi
Ai Sfinţilor Părinţi.

Priveam spre ei cu încântare
Pătruns în suflet, fericit,
Nu îndrăzneam să le trec pragul,
Stăteam în loc smerit.

Atunci se-apropie de mine
Cel ce-mi fusese tată jos,
Venit ‘naintea mea în ceruri
Să-mi pregătească drum frumos.

Tăcută fuse revederea,
Dar focul dragostei de fiu
Aprinse-n mine dor năprasnic
Cum n-am avut de când mă ştiu.

Din gene lacrimi îmi curgeau
Privind spre el cu bucurie,
Gândind spre cea care ne-a fost:
Soţie lui şi mamă mie.

Iubirea noastră călătoare
Am coborât-o către ea
S-o anunţăm că împreună
În Rai, de azi, noi vom intra.

De după umeri m-a condus
Spre Poarta Cerului deschisă
Şi am intrat primind în doi
Sfinţenia demult promisă.

Bucureşti : 10.04.2009

***