Iertare-Ţi cer

Mă rog la tine, Doamne, şi mă-nchin
Cerşind în lacrimi a Ta îndurare.
Mă iartă de păcatul meu cel mare,
Ridică-mă în Sufletul Divin.

Te-am acuzat cu ură-ncrâncenată
Şi socoteală Ţi-am cerut să-mi dai,
De Tine mă simţeam ameninţată
Şi Ţie îţi spuneam că milă n-ai!

Când, pe furiş, în pumni plângeam,
Tăcerea să n-o tulbur cu suspine,
Balanţa lumii strâmbă blestemam
Şi vina toată-o aruncam spre Tine.

N-am înţeles atunci că m-ai iertat
Şi n-am ştiut ca toate au un rost,
Că planul Tău pe mine m-a schimbat,
Că m-ai întors din drumul meu anost.

Pe calea către care m-ai împins
Eu n-aş fi apucat-o niciodată.
Dojana Ta cu care m-ai atins
M-a preschimbat în altceva pe dată.

Acum sunt a Ta fiică, acum eşti Tatăl meu,
Şi înţeleg durerea ce astăzi m-a-nălţat.
Precum îmi dai Tu mie aşa voi fi mereu,
Oricât de greu îmi pare de-acceptat.

Bucureşti : 29.03.2009

***